joi, 14 octombrie 2010

Toamna

Domnu Trandafir

Invatatorul nostru e cel mai bun profesor din lume.El ne invata de toate : cantece,poezii , chiar si rugaciuni.
Noi il respectam la fel cum ne respecta si el.Chiar daca uneori suntem agitati, tot ne respecta.
Il cunosc de trei ani de zile, si parca il stiu de un car de ani.Noi tinem la el, el tine la noi. Pentru mine este ca un tata.
La inceputul orelor cantam imnul, si spunem o rugaciune.Suntem douazeci si patru de elevi, si ne intelegem bine.
El ne citeste basme, povesti,poezii si cantece.Toate basmele mi-au ramas adanc sapate in suflet.
Mie imi place scoala la fel de mult ca vacanta.
Nu stiu ce cred ceilalti, dar pentru mine este cel mai bun profesor din lume.Sper sa ma mai intalnesc cu el si cand voi creste mai mare.Tin mult la el, si imi place sa il vad in fiecare zi. El face scoala un loc extraordinar.
El este inalt, fiind un profesor foarte bun.Toti ne respectam, si ca profesor, si ca elevi.
El este profesorul meu preferat, si cred ca va ramane in continuare un profesor extraordinar.

duminică, 3 octombrie 2010

Colectarea selectivă

Chiar dacă proiectul nostru , Viitorul speranţei , participant în campania Ţara lui Andrei nu a adunat suficiente voturi pentru a primi finanţare, ne bucurăm că obiectivele propuse au fost atinse ( amplasarea containerelor pentru colectarea selectivă a deşeurilor în cartierele Tg.Mureşului, şi realizarea centrelor de închiriere a bicicletelor )

Şi, pentru că toamna se numără bobocii, am aflat despre o iniţiativă similară de susţinere a colectării selective a deşeurilor , campanie despre care aflaţi mai multe accesând linkul următor.


Colecteaza selectiv



Imaginează-ţi câte lucruri reciclabile îţi trec prin mână în drum spre coşul de gunoi. Hai să conştientizăm că ţine de noi să colectăm selectiv şi să facem o diferenţă !

De ce colectare selectivă?

Pentru că absolut orice ambalaj curat este reciclabil.
Pentru că majoritatea gunoaielor noastre sunt reciclabile şi ar trebui salvate
Pentru că umplem gropile de gunoi cu poluanţi, în loc să reciclăm.

Un pas mic pentru om...un salt uriaş pentru natură.

Campanie Real

Până în 29 septembrie , la Real , puteţi transforma valoarea cumpărăturilor făcute în puncte pentru şcoala la care învaţă copilul dumneavoastră .

La fiecare 10 lei se acordă un punct , iar la fiecare 10000 de puncte acumulate se va obtine un calculator pentru unitatea şcolară. Tot ce aveţi de făcut este ca să păstraţi bonul de la casele de marcat, să intraţi pe siteul campaniei , iar la rubrica Înscrie-te în campanie să declaraţi datele cerute, menţionând că direcţionaţi punctele spre Gimnaziul Liviu Rebreanu.


Acum e momentul să vă implicaţi pentru a contribui la un viitor mai bun pentru copiii dumneavoastră .

Excelenţei Sale, Dascălul

"Să ţii în palmă sufletul unui copil este, cu siguranţă, un privilegiu; să fii important în viaţa unui copil este, poate, un dar divin! “



Acum, la un nou început de an şcolar, ne îndreptăm gândurile spre ucenicii dornici de a desluşi tainele buchiilor, dar , în acelaşi timp şi spre dascălii lor , în semn de preţuire pentru devotamentul cu care îşi dăruiesc sufletul.

Excelenţa Sa, Dascălul, nu are cont în bancă. Nu are vilă cu douăzeci de camere. Nu
are afaceri prospere prin ţară. Excelenţa Sa are un suflet cât galaxia. Are riduri şi
fire albe de la generaţiile care sunt şi de la cele care au fost.


Excelenţa Sa îşi mobilează viaţa cu extemporale, teze, concursuri. Rareori se gândeşte la ultimul strigăt al modei...Desele-i preocupări sunt legate de programe, perfecţionări, examene. De cele mai multe ori, şlefuieşte nestematele altora. Pentru ele ,vinde pe bani mărunţi, secundele fiilor lui.

Excelenţa Sa trudeşte viaţa-ntreagă la secera ascuţită a lunii, semănând pulberi
de aur peste seminţele ce stau să-ncolţească. Uneori, ochelarii i se acoperă de roua amară, dacă un fost elev, ajuns senator, îl uită în anticameră ca pe un obiect decorativ.


Alteori zâmbet de rodie îi inundă obrajii, când , pe stradă,cineva îşi scoate pălăria în faţa lui: „Bună ziua, Domnule profesor, eu sunt...”


Excelenţa Sa nu-şi numără anii după buletin, ci după vârstă – mereu aceeaşi,care înfloreşte în bancă. Constată cu surprindere – într-o zi că trebuie să iasă la pensie şi nu înţelege de ce inima lui, cu două preinfarcte, bate ca la optsprezece ani.

Excelenţa Sa, ca un pui de căprioară în bătaia puştii, nu ştie că se aseamănă cu sfinţii.Ei au dăruit. El se dăruieşte.Cel de Sus i-a hărăzit loc înalt în izvorul
Luminii, loc plin de verdeaţă, din care Măria Sa, Dascălul, să poată priveghea şi
de dincolo pruncii sufletului său.


DASCĂLUL MEU, îţi doresc:

SĂ POŢI SĂ CREZI
când unii te înşeală
SĂ TE RIDICI
când alţii te doboară
SĂ POŢI PĂSTRA
ce alţii vor s-alunge
SĂ RÂZI
chiar dacă sufletul îţi plânge
ŞI CALD TU SĂ RĂMÂI
chiar de afară ninge.
ACEASTA-I ARTA DE-A ÎNVINGE
( R.Kipling )

luni, 22 martie 2010

Primăvara


Primăvara a sosit cu alaiul ei de flori,lumină și culoare.
Totul e învăluit în mantia de lumină a soarelui care mângâie pământul și vietățile. Zilele sunt mai blânde și mai lungi, iar nopțile mai scurte.
Primăvara a trezit natura la viață. Se întorc păsările călătoare, câmpurile și dealurile au înverzit iar livezile se pregătesc să dea în floare. Fluturii zburdă și albinele își încep dulcea călătorie prin flori. Păsărelele ciripesc vesele dezghețându-și aripioarele și piciorușele în lumina caldă a soarelui.
Și oamenii se bucură de renașterea naturii . Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor , în livezi se curăță pomii , iar în grădină se sapă pământul și se pun răsaduri.
Copiii , bucuroși și ei, ias afară la joacă zburdând peste covorul multicolor așternut de blânda primăvară.
Să ne bucurăm cu toții de primpvară, acest dar minunat primit de la natură.

sâmbătă, 13 martie 2010

Cuiele,după Pop Simion

Trăia odată un om ce avea un fecior rău cum e fierea. Lenea curgea de pe el, în timp ce cu uşorul trai era frate de cruce. Doar de blestemăţii şi rele era bun.
Tătâne-său nu-l bătu, cum făceau alţi părinţi. Bătu câte un cui în uşă de fiecare boacănă a neisprăvitului; cuiul şi fapta de ocară.Timpul curse, uşa se umplu; deveni zid de cuie.
N-aveai unde pune un deget şi fiul omului se înfurie, vorbind către tatăl său:- Nicăieri ca la noi. De ce ai bătut cuie în uşă?
- Tu le-ai bătut, zice tatăl.
- Eu?
- Da. N-ai făcut tu rele, duium, cutare şi cutare, nu mai ţin minte câte, multe, fără număr?
- Făcut, recunoscu fiul.
- De fiecare faptă rea am înfipt câte un cui. Priveşte, ăsta eşti, vorbi tatăl, posomorându-se rău.
- Nu-i supărare, cuiele se pot scoate; eu voi fi acela, promise fiul.
- Poate făcând tot atâtea fapte bune, spuse tatăl şi îşi văzu de propriile griji.

Odrasla îşi luă rolul în serios, se făcu alt om, de nerecunoscut, încât fapta de laudă şi actul de mărinimie deveniră obişnuinţă. Nu trecea zi să nu ia cleştele spre a scoate un cui-două din uşa fărădelegilor lui.
Timpul curse, uşa se goli şi fiul alergă într-un suflet la tatăl său, care albise pe cap, trăgea să moară. Spuse către el, strălucind de bucurie:
- Văzut-ai, tată? Nu mai e nici un cui. Le-am scos pe toate!

- Dar cu găurile cum rămâne?

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Gânduri pentru 2010



În 2010 îmi doresc să fiu mai cuminte la şcoală.

Aş vrea să fiu mai atent în clasă.

Îmi doresc să mai am foarte mare sănătate.